Scrisoare pentru mine ....

Acum ceasul de pe peretele galben indica ora ratacitoare a soarelui cu noaptea,ora 20:47 , dar tare imi vine sa dau cu mine de Pamant sau de Soare..Cand cineva iti va putea scrie pe soare cu un cub de gheata,atunci fii sigur ca altcineva te iubeste mai mult decat mine.Iar a trecut o zi, in care nu am avut chef,nu am avut timpul,nu am avut dispozitia necesara ca sa invat..sa invat,asta imi trebuie,dar .. m-am decis,ma apuc..curand ...
Stiu ca uneori cu cat de indarjesti mai tare sa faci un lucru,cu atat nu iti iese..
La fel cum am incercat sa fac bine,sa vad zambete largi pe chipurile oamenilor dragi,sa imi dau propriul meu zambet,propriul meu bine,fara vointa mea uneori,am incercat,dar m-am invatat ca  , orice dai,nu te gandi ca primesti inapoi.
Si incerc cu greu,cu pasi marunti sa nu obosesc,ca si cum as urca un munte inalt de peste 2000 metrii,se pare ca nu se mai sfarseste poteca asta ,pe drum,plina de plase,plina de tantari,plina de animale care sfasie,plina de pericole..cu toate acestea pot compara oamenii din ziua de azi,sugatori de sange,sugatori de bine.
Si as vrea sa ii pot sfatui,ca roata de multe ori se intoarce,si de as fii dusmanoasa dar sunt in stare sa jur pe ce am mai scump ,ca vreau sa le fie bine,daca nu in compania mea,macar ei intre ei..Si normal ca din punctul lor de vedere tot mint.
Morala? Trebuie sa invatam sa nu ne asteptam de la nimic bun din partea unora,sa nu asteptam mila,compasiune,tandrete,o imbratisare calduroasa sau adevarul,nu vor venii atat de curand pe cat speram si poate ca,niciodata.
Si daca rupturile sunt dureroase si lasa rani adanci ,nu te transforma intr-o conserva,nu iti pierde credinta,optimismul si gandul ala de  <Trec si peste asta!> 
Imi aduc aminte cand ,scriam povesti cu printi si printese,si visam ca eu insumi sa ajung intr-un palat din ciocolata,si sa fiu o frumusete nemaiintalnita,cu printi,trasuri..
Oare nu mi-am facut singura rau,nu ca am scris acestea,ci cand am facut vant,am dat frau liber , vietii mele si m-am lasat purtata de orice intamplare,si vorba,spusa din rau de cele mai multe ori..
Cat ne-am mai chinuit la fraza asta..Defapt,cat m-am mai chinuit..sa inteleg de ce..De ce? Pentru ca nu este raspuns :) .
Nu stiam cum sa inchei acel "si acum zbor spre ... " Spre? Nimic.
Totul se oglindeste in ceea ce facem,spunem,conducem .. uneori involuntar.
<<Si la sfarsitul povestii te intrebai cum va fii actiunea de azi inainte,ce se mai intampla cu printul,printesa,cu paradisul,cu piticii,cu trasurile,povestile lor.>>
La sfarsit,numai ai nici-o putere de nimic,doar te incui undeva,te eliberezi intr-un loc stiut numai de tine,si te gandesti iar....
       DE CE?