Am ramas cu 1000 de intrebari,probabil daca le-as desface si as urla ,ar deveni totul m-ai calvar decat este de aceea tac,suspin si tac. Si de ce as putea face asta decat din pura dorinta pentru binele celorlalti,aia care sunt cum sunt si se stiu si .. m-ar face sa tremur si sa sufar si mai tare.
Dar , intotdeauna exista o persoana care iti face viata ca o savarina de dulce,care te sprijina mereu,si am marele noroc,imensul noroc de o avea,aproape cu sufletul,dedicata,chiar daca nu si fizic atat de des.Mai rar,decat niciodata,prefer asa.Si ma gandesc ca sunt mai mult decat norocoasa ca o am,ca face atatea pentru mine,ca este ea in orice situatie ,mi-a ridicat moralul si nu pot decat sa ii multumesc,nu pot altceva decat sa incerc sa am mare grija de ea.
In incheiere,nu credeam ca voi ajunge vreodata sa spun ca NU mai pot,sa arat ca sufar,ca plang,machiajul sa fie pal si chiar inexistent.
Simt ca sunt intr-un cosmar si vreau sa ies de aici,sa deschid ochii si sa gasesc o portita,sa plec din intunericul asta si din groapa care se adanceste atat de tare ,ma pierd in sentimente.
Mi-as dori ca totul sa dispara ,totul,legat de asta.
Cum mi s-a spus de la sufletul meu " Suntem puternice,trecem peste orice."
Si ii dau mai mult decat dreptate! <3
:(.
RăspundețiȘtergere