vineri, 17 iunie 2011

Cand pleci ..

Ai o senzatie de incremenire trupeasca..vrei sa crezi ca este un vis.
Dar nu! Te indrepti cu pasi marunti dar sigur catre necunoscut,catre afara,undeva..departe.
Si iti iei ramas bun de la ce a fost,este sau ce ar putea fii.Cu lacrimi in ochi.Lacrimile semnificand acea fraza de "Mai vreau sa stau!" si nu poti sa mai stai .. iti este practic imposibil,fiind oprit de anumite circumstante .
Dar cum ramane cu tine? Daca tu vrei sa ramai ..
Sunt cateva decizii pe care le poti lua singur dar cam greu cand vine vorba de realizare..te fastacesti si te lasi dus de vorbele altora , cu promisiunea ca "Va ve-ti vedea curand! Terminati!" Dar tu nu vrei sa se termine,si nici persoana respectiva.Ai sta in bratele ei pentru vecie,nepasandu-ti nici de o sursa lichida sau mancare.Vrei doar sa astepti iar acele ceasornicelor sa se opreasca in loc la naiba,vrei sa ramai! 
Dar nu .. te i-au pe sus.
Auzi "Drum bun! Ne sunati cand ajungeti" ...
Apoi , mirific,vezi pajisti intinse,flori nemarginite,albastrul cerului imparatesc..
Si ajungi..
Ajungi unde trebuia sa ajungi.Defapt , unde nu vroiai sa ajungi prea curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu