Un altfel de ramas bun

Am vazut-o pentru una dintre ultimile dati pe acea vacanta.Vacanta de Paste.Am incercat sa ii sterg si lacrimile ce ii brazdau rumenii obraji,dar inzadar.Ea incerca la fel,esec.Nu ne puteam opri.Era neomeste.Am vrut sa fac ceva pentru ea,ceva mai suprem decat sa plec,si sa ii pot spune cu mana pe inima " RAMAN INCA O ZI!" Nu i-am adresat formula de incheiere,presupunand ca lacrimile si-au spus rostul.Dar nu,au avut sa urmeze si bratele infrigurate imbratisate,pozitia corpurilor,ochii obositi si plansi,mi-au spus totul.Stiam doar ca trebuia sa plec,nu de buna voie,silita practic de mersul trenurilor.Am inteles insa,mi-am dorit sa las orice bagaj,orice lucru,doar pentru a o lua pe ea,sa ma las pe mine,dar ea sa fie bine,insa cand sa putem pecetlui cateva cuvinte pe buze,iata ca usa se deschide,G. iese,urmata de B.V.,apoi eu .. O liniste apasatoare in gandul meu.O absenta totala de real si de imaginar.Stiam doar ca trebuia sa pasesc fara sa ma prabusesc.De pe drum,ii simteam dorul,nici macar nu ma urcasem in tren,nici macar la gara nu eram ajunsa,vroiam doar sa las tot din mana si sa fug sa ajung la ea,la sora mea care e mai presus de orice.Si din acea zi m-am lamurit ca dragostea nu e frumoasa,nu e minunata.Dragostea te orbeste,iti ignora principiile si face din tine ce doreste.
Dar mie greu sa cred ca toate amintirile noastre pot deveni o enigma ,o nestire ori o umbra rece a uitarii..
NU ,asta NU,oricat si-ar dori oricine de pe acest Pamant.
Rostindu-mi aceste cuvinte in gand,un val imens de lacrimi imi inunda fata ca si cum ma aflam in fata Sfarsitului Lumii.Eram tulburata dar totusi constienta ca ma deplasam,cu viteza,fara voia mea,dusa...
Ecoul pasilor ei,ecoul vocii,al imbratisarilor calde ...
Ma indepartam de ea,pana cand am realizat ca suntem legate de la nastere,ca purtam aceleasi calitati si defecte,uneori incomparabile,completandu-ne.
Astfel,vinovatia ce ma omora,ma facea sa inchid ochii si sa sper ca drumul se intrerupe brusc si se intoarce tot.
Mi-am lasat ingerul stingherit,pana la vara.Dar am incredere in cativa,care chiar o iubesc,ii vor binele si o distreaza.
In acea noapte,si in toate celelalte,chiar si in prezent,umbra siluetei ei creoline ma urmarea,o vedeam peste tot,fara nebuneala,vorbind asa la modul general.O simteam aproape.
O alta iluzie.
Destul de departe de ceea ce puteam fii impreuna vreodata..
Dar,UITE-TE BINE : Oricand,oriunde,oricum pentru tine vor ramane aceeasi Ela,la fel cum te-am obisnuit.Nu meriti  altceva decat iubire si tot ce e mai bun,si sunt si voi ramane mai mult decat dispusa sa le ai.Si indiferent de tot,de oameni,bariera distantei,lucruri,orice..Gandeste-te ca la 200 km ,este un suflet care bate pentru tine,pentru bunatatea ta si pentru tot ceea ce insemni.Si nu am decat cuvinte de lauda la adresa ta.
Vei ajunge mare,vei ajunge unde iti propui si ,impreuna sau nu,intotdeauna voi fii acolo sa iti spun "Sunt mandra de tine.Bravo!"

Te iubesc.!