Esenta vietii intre adevar si iluzie

Ma pierd in ganduri .Ma pierd cu totul cateodata si uite de ceea ce ma inconjoara.De tot ce mi se impune.Incerc,cu greu,sa ma scap de libertate si sa ma invelesc in moleseala.Linistea ma inconjoara.O liniste patrunzatoare,prevestitoare de rele..Pentru ca in orice liniste vuieste un sambure de tunet.Oare maine,ce tsunami imi va mai lua sufletul? Cat sa mai indur?  Ce ploi torentiale imi vor necajii gandurile sau ce suflare de cuvinte imi va lasa un gust amar?




Legea tacerii.O tacere asemanatoare linistii mele.Mie frica.

     Pana atunci,ma pierd in licoarea calmului.Uite,un strop,se prelinge pe obraz.E chiar o lacrima.Incet,ca si speranta de a ma regasi.Oare se stie cine sunt eu?Se spune ca fiecare om este un sunet a unui cantec.Si cand te gandesti ca unii dintre noi traiesc viata si nu-si arata personalitatea,plecand cu ea in mormant..
Incerc sa fredonez ..sa ma regasesc.


















Ce trist suna ,mai ales ca,nu se aude..